Afumătoarea

Câteva precizări necesare:

1. TAVA RUMEGUŞ trebuie să stea pe picuioare pt a se asigura tirajul (sau pe nişte cărămizi). De aceea e bine să fie perforată (3-4 găuri) şi pe fund + perforarea laterală – cerculeţele făcute de mine în desen
2. COŞUL DE FUM trebuie neapărat să aibă înclinaţie, altfel fumul va ieşi prin găurile tăviţei de rumeguş.
3. CAMERA DE ASFIXIERE poate fi şi un butoi de tablă, o construcţie de cărămidă sau lemn (nu recomnad). Oricum ar fi lăsaţi o uşă de vizitare (mai cade o cărniţă, se mai strânge mizerie). Cărnurile vor fi prinse pe tije sau se face un chenar din rectangulară cu rapiţ, un soi de sită pe care se pot atârna în voie cârligele cu afumătura.

PS Rumeguşul se aprinde simplu cu 2-3 tăciuni îngropaţi în el.

POFTĂ BUNĂ!

Am cazanul meu...

La rugămintea unui coleg în ale grădinăritului (“novice” îşi spune el, dar daca există dorinţă, “noviciatul” dispare – hai că l-am dat pe cuvânt din mine) postez “elementele” necesare realizării unui cazan – artizanal -, cele din comerţ sunt f. f. scumpe şi nici nu suntem siguri de faptul că sunt într-adevăr de Cupru (faceţi pt aceasta testul cu magnetul) şi o schiţă de montare a cazanului.

Inainte de a râde de stangacia cu care am desenat vreau să şi explic şi să detaliez puţin schiţa.

OBLIGATORIU Cilindrul de condensare (3), ţeava de transfer aburi (6), Capacul cazanului (1) TREBUIE să fie din Cupru sau din inox alimentar. Cazanul poate fi din orice - fonta, inox, cupru (de dorit), teflon.

Atenţie la lipituri! Ele trbuie făcute cu o cocă moale şi trebuie asigurat mai apoi că nu iese nici pic de aburi pe acolo (când începe să fiarbă, bineînţeles), altfel pierdem bunătate de licoare.

Bineînţeles că vom folosi pentru cazan un stativ de fier pe care să stea, nişte pirostrii, un trepied ceva (nu am mai desenat ca cine stie ce imi iesea). Focul poate fi făcut cu lemne sau poate fi folosit un arzător cu butelie. Eu prefer varianta a doua pt că astfel pot regla intensitatea focului; la lemne e mai greu. Pentru a proteja focul de vânt se poate folosi o simplă tablă.

Cazanul nu va fi NICIODATA umplut. ¾ e maximumul admis. E evident de ce.

Vasul cu apă rece va fi umplut “ochi”, în felul acesta condensarea aburilor se va face optim

Nu uitaţi (eu am uitat de câteva ori) sa puneţi un ibric acolo unde începe să pice ţuica. Prima ceaşcă va fi aruncată – în felul acesta se realizează o excelentă igienizare a instalaţiei de condensare.

Cam atât, dacă mi-a scăpat ceva, aştept întrebările

PS Borhotul de fructe sau cereale (sau din ce faceţi ţuica) să nu fie gros. Se va lipi si afuma cu siguranţă. Dacă este gros adăugaţi cu încredere minim 20 litri apă – aceasta nu va afecta în niciun fel tăria licorii.