Etichete

13 ianuarie 2013

Am cazanul meu...



La rugămintea unui coleg în ale grădinăritului (“novice” îşi spune el, dar daca există dorinţă, “noviciatul” dispare – hai că l-am dat pe cuvânt din mine) postez “elementele” necesare realizării unui cazan – artizanal -, cele din comerţ sunt f. f. scumpe şi nici nu suntem siguri de faptul că sunt într-adevăr de Cupru (faceţi pt aceasta testul cu magnetul) şi o schiţă de montare a cazanului.





Inainte de a râde de stangacia cu care am desenat vreau să şi explic şi să detaliez puţin schiţa.
OBLIGATORIU Cilindrul de condensare (3), ţeava de transfer aburi (6), Capacul cazanului (1) TREBUIE să fie din Cupru sau din inox alimentar. Cazanul poate fi din orice - fonta, inox, cupru (de dorit), teflon.
Atenţie la lipituri! Ele trbuie făcute cu o cocă moale şi trebuie asigurat mai apoi că nu iese nici pic de aburi pe acolo (când începe să fiarbă, bineînţeles), altfel pierdem bunătate de licoare.
Bineînţeles că vom folosi pentru cazan un stativ de fier pe care să stea, nişte pirostrii, un trepied ceva (nu am mai desenat ca cine stie ce imi iesea). Focul poate fi făcut cu lemne sau poate fi folosit un arzător cu butelie. Eu prefer varianta a doua pt că astfel pot regla intensitatea focului; la lemne e mai greu. Pentru a proteja focul de vânt se poate folosi o simplă tablă.
Cazanul nu va fi NICIODATA umplut. ¾ e maximumul admis. E evident de ce.
Vasul cu apă rece va fi umplut “ochi”, în felul acesta condensarea aburilor se va face optim
Nu uitaţi (eu am uitat de câteva ori) sa puneţi un ibric acolo unde începe să pice ţuica. Prima ceaşcă va fi aruncată – în felul acesta se realizează o excelentă igienizare a instalaţiei de condensare.
Cam atât, dacă mi-a scăpat ceva, aştept întrebările
PS Borhotul de fructe sau cereale (sau din ce faceţi ţuica) să nu fie gros. Se va lipi si afuma cu siguranţă. Dacă este gros adăugaţi cu încredere minim 20 litri apă – aceasta nu va afecta în niciun fel tăria licorii.

13 comentarii:

  1. Imi permiti sa ma dau mare???la cazanu' in care bagi borhotu', acolo sus pe capac in centru tre' sa-i pui o manivela manuala pentru inceput ,cu un amestecator care intra in vas[un mixer ,ceva care te va feri de surprize neplacute]si teava colectoare pe care iese aburul spre racitor merge puse mai intr-o parte [tot sus pe capac]Si de lipit pe la probleme, folosesti cu incredere mamaliga...Mixerul acela tre' facut dupa forma cazanului la fund..la o distanta cam de 6-7 mm ,cu 3 brate ,se poate si cu 4 brate...focul de lemne il reglezi mai scotand din jar afara,cand ti se pare ca pufaie la pipa pe care tre' sa curga aceea liquare minunata...SPOR!!mahmureala trece cu suc de rosii[da' mult]

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e o metoda mai "tehnicizata" aceasta pe care o expui. Eu tin capacul dat jos pana incepe sa fiarba borhotu' tocmai pt a putea amesteca (cu un linguroi sau chiar cu un lemn oarecare). Am mai auzit la cineva de mixerul acesta, dar cred ca trebuia gandit de la inceput... Acum sa ma apuc sa decupez in capac, sa fac inovatia (mixerul pr-zis), parca nu prea imi vine...
      O alta metoda contra mahmurelii e ciorba de burta cu o bere rece (desigur, daca e vorba de mahmureala provocata de tuici, palinci sau alte tarii.)

      Ștergere
  2. Iar daca ingropi cazanul (caldarea) intr-o improvizatie de cuptor, cu canale de fum in jurul sau si cu un burlan de vreo doi metri, tot pentru fum, castigi enorm timp si economisesti multe lemne. Daca amplasezi improvizatia sub un sopron, n-ai treaba nici cu ploaia...

    Cea mai simpla metoda de obtinere a distilatului e urmatoarea: iei o oala mare, cea mai mare din casa, o pui deasupra ochiului de aragaz, o umpli pe jumatate cu fermentatul din fructe, pui inauntru un trepied care iese deasupra borhotului, pe trepied pui o craticioara goala, iar pe gura oalei mari pui un lighean pe care-l umpli cu apa rece si ai grija sa ramana mereu rece. Dai foc, aburii alcolului ajung pe fundul rece al ligheanului, condenseaza si, partial, cad in craticioara. Rezulta un distilat, poate numit tuica, cu un randament fff mic. Nu am aplicat metoda, doar am auzit de aceasta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nelu, tare ingenioasa metoda, dar la cat bem noi..., vlahii, cred ca e cam prea liliputana... aceasta reteta. Mersi de semn si insemnare.
      PS, Poate o aplici tu primul (metoda) si apoi ne spui si noua.

      Ștergere
    2. Este o inventie a cetateanului de la bloc...sau a unora de prin lagare, sau de pe vremea prohibitiei. Omul e inventiv. Si a fost mai ales pe vremea cand nu avea de nici unele...

      Ștergere
  3. Prompt, colegu' Marian, foarte prompt, felicitari!
    De bun simt informatiile, chiar utile.
    Daca imi permiti, o sa postez si eu articolul, cu link catre blogul tau.
    Sa fie prune si-alte cele, ca de cazane nu ducem lipsa, se pare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ai nici o bariera din partea mea, in a posta aceste informatii. De aceea am postat articolaşul - ca să afle lumea cum se poate (si) bea sanatos (ca de mancat am inceput sa ne mai prindem ca mai bine pui leguma ta in curte - chiar daca adese, economic, nu rentează)

      Ștergere
  4. Grozava instalatie :) Sa fie an de prune !

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ma pricep, dar pare o instalatie destul de eficienta. "Modelul" asta l-am vazut pe undeva prin Maramures, doar ca la scara mai mare. O intrebare am totusi: AI UITAT SA PUI IBRICUL??? Dar asta nu se iarta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Andreea, da, l-am uitat; n-a curs cine stie ce, dar nasol e ca la inceput curge licoarea cea de 80-85 de grade. In felul acesta pierzi exact ceea ce este mai pretios. Nu mi-am iertat-o nici acum :))
    Mersi pt in-semnare.
    PS E, intr-adevar foarte eficient si bei ceva bun, natural fara nimic aditivat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult de sfaturile oferite, sa cumperi o instalatie noua intr-adevar bate la buzunar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toata placerea. Va stau oricand la dispozitie.

      Ștergere