La rugămintea unui coleg în ale grădinăritului (“novice” îşi
spune el, dar daca există dorinţă, “noviciatul” dispare – hai că l-am dat pe
cuvânt din mine) postez “elementele” necesare realizării unui cazan – artizanal
-, cele din comerţ sunt f. f. scumpe şi nici nu suntem siguri de faptul că sunt
într-adevăr de Cupru (faceţi pt aceasta testul cu magnetul) şi o schiţă de
montare a cazanului.
OBLIGATORIU Cilindrul de condensare (3), ţeava de transfer
aburi (6), Capacul cazanului (1) TREBUIE să fie din Cupru sau din inox
alimentar. Cazanul poate fi din orice - fonta, inox, cupru (de dorit), teflon.
Atenţie la lipituri! Ele trbuie făcute cu o cocă moale şi
trebuie asigurat mai apoi că nu iese nici pic de aburi pe acolo (când începe să
fiarbă, bineînţeles), altfel pierdem bunătate de licoare.
Bineînţeles că vom folosi pentru cazan un stativ de fier pe
care să stea, nişte pirostrii, un trepied ceva (nu am mai desenat ca cine stie ce imi iesea). Focul poate fi făcut cu lemne
sau poate fi folosit un arzător cu butelie. Eu prefer varianta a doua pt că
astfel pot regla intensitatea focului; la lemne e mai greu. Pentru a proteja
focul de vânt se poate folosi o simplă tablă.
Cazanul nu va fi NICIODATA umplut. ¾ e maximumul admis. E
evident de ce.
Vasul cu apă rece va fi umplut “ochi”, în felul acesta
condensarea aburilor se va face optim
Nu uitaţi (eu am uitat de câteva ori) sa puneţi un ibric
acolo unde începe să pice ţuica. Prima ceaşcă va fi aruncată – în felul acesta
se realizează o excelentă igienizare a instalaţiei de condensare.
Cam atât, dacă mi-a scăpat ceva, aştept întrebările
PS Borhotul de fructe sau cereale (sau din ce faceţi ţuica)
să nu fie gros. Se va lipi si afuma cu siguranţă. Dacă este gros adăugaţi cu încredere
minim 20 litri apă – aceasta nu va afecta în niciun fel tăria licorii.
Imi permiti sa ma dau mare???la cazanu' in care bagi borhotu', acolo sus pe capac in centru tre' sa-i pui o manivela manuala pentru inceput ,cu un amestecator care intra in vas[un mixer ,ceva care te va feri de surprize neplacute]si teava colectoare pe care iese aburul spre racitor merge puse mai intr-o parte [tot sus pe capac]Si de lipit pe la probleme, folosesti cu incredere mamaliga...Mixerul acela tre' facut dupa forma cazanului la fund..la o distanta cam de 6-7 mm ,cu 3 brate ,se poate si cu 4 brate...focul de lemne il reglezi mai scotand din jar afara,cand ti se pare ca pufaie la pipa pe care tre' sa curga aceea liquare minunata...SPOR!!mahmureala trece cu suc de rosii[da' mult]
RăspundețiȘtergereDa, e o metoda mai "tehnicizata" aceasta pe care o expui. Eu tin capacul dat jos pana incepe sa fiarba borhotu' tocmai pt a putea amesteca (cu un linguroi sau chiar cu un lemn oarecare). Am mai auzit la cineva de mixerul acesta, dar cred ca trebuia gandit de la inceput... Acum sa ma apuc sa decupez in capac, sa fac inovatia (mixerul pr-zis), parca nu prea imi vine...
ȘtergereO alta metoda contra mahmurelii e ciorba de burta cu o bere rece (desigur, daca e vorba de mahmureala provocata de tuici, palinci sau alte tarii.)
Iar daca ingropi cazanul (caldarea) intr-o improvizatie de cuptor, cu canale de fum in jurul sau si cu un burlan de vreo doi metri, tot pentru fum, castigi enorm timp si economisesti multe lemne. Daca amplasezi improvizatia sub un sopron, n-ai treaba nici cu ploaia...
RăspundețiȘtergereCea mai simpla metoda de obtinere a distilatului e urmatoarea: iei o oala mare, cea mai mare din casa, o pui deasupra ochiului de aragaz, o umpli pe jumatate cu fermentatul din fructe, pui inauntru un trepied care iese deasupra borhotului, pe trepied pui o craticioara goala, iar pe gura oalei mari pui un lighean pe care-l umpli cu apa rece si ai grija sa ramana mereu rece. Dai foc, aburii alcolului ajung pe fundul rece al ligheanului, condenseaza si, partial, cad in craticioara. Rezulta un distilat, poate numit tuica, cu un randament fff mic. Nu am aplicat metoda, doar am auzit de aceasta...
Nelu, tare ingenioasa metoda, dar la cat bem noi..., vlahii, cred ca e cam prea liliputana... aceasta reteta. Mersi de semn si insemnare.
ȘtergerePS, Poate o aplici tu primul (metoda) si apoi ne spui si noua.
Este o inventie a cetateanului de la bloc...sau a unora de prin lagare, sau de pe vremea prohibitiei. Omul e inventiv. Si a fost mai ales pe vremea cand nu avea de nici unele...
ȘtergerePrompt, colegu' Marian, foarte prompt, felicitari!
RăspundețiȘtergereDe bun simt informatiile, chiar utile.
Daca imi permiti, o sa postez si eu articolul, cu link catre blogul tau.
Sa fie prune si-alte cele, ca de cazane nu ducem lipsa, se pare :)
Nu ai nici o bariera din partea mea, in a posta aceste informatii. De aceea am postat articolaşul - ca să afle lumea cum se poate (si) bea sanatos (ca de mancat am inceput sa ne mai prindem ca mai bine pui leguma ta in curte - chiar daca adese, economic, nu rentează)
ȘtergereGrozava instalatie :) Sa fie an de prune !
RăspundețiȘtergereDe-a Domnul.
RăspundețiȘtergereNu ma pricep, dar pare o instalatie destul de eficienta. "Modelul" asta l-am vazut pe undeva prin Maramures, doar ca la scara mai mare. O intrebare am totusi: AI UITAT SA PUI IBRICUL??? Dar asta nu se iarta!
RăspundețiȘtergereAndreea, da, l-am uitat; n-a curs cine stie ce, dar nasol e ca la inceput curge licoarea cea de 80-85 de grade. In felul acesta pierzi exact ceea ce este mai pretios. Nu mi-am iertat-o nici acum :))
RăspundețiȘtergereMersi pt in-semnare.
PS E, intr-adevar foarte eficient si bei ceva bun, natural fara nimic aditivat.
Multumesc mult de sfaturile oferite, sa cumperi o instalatie noua intr-adevar bate la buzunar.
RăspundețiȘtergereCu toata placerea. Va stau oricand la dispozitie.
ȘtergereOh, am cazan, nici un fel de experiența , am făcut borhot de mere și mi s a lipit ca dracu de cazan . Am încercat sa îl curat cu oțet bicarbonat și sare gronjoasa pe burete , chibzuiala dracu. Aveți o alta metoda ? Mulțumesc , sau cred ca a fost greșeală mare sa pun borhotul fără pic de zeama sau apa ?
RăspundețiȘtergereSfaturile dumneavoastră sunt binevenite. Mulțumesc
RăspundețiȘtergereCu o perie de sârmă și apa caldă..
RăspundețiȘtergere