Sunt atât de bucuros că, în sfârşit, pot să zic că mâncăm aproape eco.
Fetele se dau în vânt după mazăre, eu după ceaiurile din diferse “mirositoare”
de prin curte.
Dar cel mai mult ne bucurăm de roşii. O frumuseţe.
PS Sper că “se vor face miere” căpşunile pentru a face ceva borcane de gem,
că de mâncat aşa ne-am cam săturat.
Sa consumati recoltele cu placere!
RăspundețiȘtergereEste o senzatie nemaipomenita cand umplii masa cu recolte iesite din mainile noastre.
Numai bine!
Multumesc.
RăspundețiȘtergereDa, nimic nu se compara cu ceea ce spui tu mai sus.
Cu bine, Marian.